Hazal Subaşı și Ulaş Tuna Astepe despre „İlk ve Son”

„İlk ve Son”, care urmărește urmele iubirii și ale timpului și atinge natura complexă a relațiilor, le oferă privitorilor o poveste autentică; este o producție specială pentru cei care își doresc să redescopere semnificația clipelor desprinse din viață. Această recenzie, sapă în profunzimea serialului și propune o perspectivă emoționantă asupra relațiilor umane, prin intermediul personajelor Nilüfer și Cihan.

Trasând harta relațiilor

Unele povești nu se scriu ca să fie doar relatate, ci ca să fie trăite. Colaborarea BluTV – Ortakş Yapım a reușit exact acest lucru: nu doar ne-a prezentat universul lui Nilüfer și Cihan, ci ne-a făcut să-l trăim la fiecare scenă. Atenția la detaliu cu care Ortakş Yapım a rafinat fiecare element, combinată cu viziunea curajoasă a BluTV, fac din „Întâi și Ultimul” nu un simplu serial, ci o veritabilă terapie emoțională. Vezi cu ochii minții că nu e o ficțiune aruncată în grabă, ci o muncă care pătrunde în anatomia complexă a unei relații. Fără sensibilitatea regiei și curajul narativ al BluTV, oare am fi înțeles atât de profund fețele luminoase și cele întunecate ale iubirii?

Anatomia unei iubiri

Ce definește, de fapt, o poveste de dragoste? Timpul, spațiul sau transformarea reciprocă a celor doi? „Întâi și Ultimul” explorează răspunsul în fiecare episod. Relația dintre Nilüfer și Cihan ne provoacă să gândim: în fond, nu încercăm cu toții să ne cunoaștem mai bine pe noi și pe celălalt? Iar dacă persoana de lângă tine s-a schimbat atât de mult încât nu-i mai poți pătrunde sufletul? Sau n-ai cunoscut-o niciodată cu adevărat? Serialul nu se laudă că oferă soluții clare, ci îți dă curajul să îți pui din nou aceste întrebări, în propria viață.

Timpul – vindecător sau transformator?

„Timpul vindecă tot” – așa zic mulți. Însă povestea lui Nilüfer și Cihan ne arată cât de dureroasă poate fi confruntarea cu trecutul, înainte de a începe să vindece. Dragostea lor începe să se schimbe când fantomele trecutului îi forțează să se privească în oglindă. Vindecarea fiecărei răni cere să o regândești de la zero – poate cea mai grea, dar și cea mai necesară etapă. Cihan își înfruntă greșelile pe drumul reconcilierii, iar Nilüfer luptă din greu să se elibereze de urmele trecutului. Timpul îi consumă, apoi îi învață printr-o tăcere plină de învățăminte. Lecția esențială: vindecarea nu e niciodată ușoară, dar cel mai mare dar constă în forța descoperită la capătul călătoriei.

În cele din urmă…

Nicio poveste memorabilă nu se încheie definitiv, ci capătă doar noi forme. Așa se întâmplă cu Nilüfer și Cihan: iubirea nu e doar începuturi și sfârșituri, ci și o reconstrucție continuă. Timpul îi împarte pe căi diferite, apoi le deschide spațiul ca să-și repare rănile. Nilüfer învață să-și încheie socotelile cu trecutul, iar Cihan descoperă în sfârșit un drum propriu. Când în fundal răsună melodia „Silinmez” interpretată de Mansur Ark, realizezi că unele urme nu dispar niciodată. Poate că povestea lor va rămâne veșnic neterminată, lăsându-ne pe noi, spectatorii, să-i scriem deznodământul. Mulțumiri tuturor celor care au contribuit la realizarea serialului!

„Povestea Nilüfer și Cihan a stârnit un ecou puternic în rândul spectatorilor. În ce mod v-au provocat și v-au marcat cel mai profund aceste personaje?”

Hazal Subaşı
„Ca actriță, m-am confruntat cu ceva complet nou. De obicei, ne concentrăm pe emoțiile imediate ale personajului – reacțiile sale la ce se întâmplă azi, ieri sau mâine. Aici, însă, povestea se întinde pe 13–14 ani, iar eu trebuia să trăiesc fiecare etapă a vieții lui Nilüfer, păstrând în același timp legătura emoțională cu cei din jur și redând evoluția ei. Cel mai frumos a fost să pot ilustra transformările ei în toate detaliile – a fost o experiență extraordinară în toate sensurile.”

Ulaş Tuna Astepe
„«İlk ve Son» are o autenticitate rară. Vorbim aici despre un tip de romantism grijuliu și atent, dar care nu exclude colțurile întunecate și rănile profunde. Personajele sunt ca prieteni de-o viață: în ciuda decorului urban agitat, povestea lor rămâne accesibilă și irezistibilă, pentru că reflectă oameni reali, cu care oricine se poate conecta.”

„Cum v-a influențat, personal, abordarea unor teme grele precum relațiile toxice și traumele din trecut prezentate în serial?”

H.S.
„Sunt cineva care analizează și reflectează profund, caut mereu să-mi cresc nivelul de conștientizare. Așadar, scenariul m-a stimulat enorm fără a-mi știrbi plăcerea de a munci. Citind textul și trăind alături de Nil și Cihan, am înțeles de ce se comportă așa și am dezvoltat o empatie reală pentru pregătirea lor. Empatia este cu adevărat valoroasă într-un proiect ca ăsta. Scenele și dialogurile în care m-am regăsit m-au impresionat cel mai mult – cred că și spectactorii vor resimți la fel, pentru că totul este scris cu foarte multă grijă.”

„Viața e, mai degrabă, despre a da o importanță exagerată lucrurilor pe care le reprimi. Cum a venit pentru voi acest serial, din punct de vedere emoțional?”

U.T.A.
„Pentru mine, serialul a apărut într-o perioadă în care lucram pe lucruri reprimate, care totuși ieșeau la suprafață. Relațiile construiesc straturi misterioase; trebuie să le tratăm cu grijă pentru a le înțelege. Cuvântul «toxice» mi se pare periculos – eu prefer «nesănătoase». Așa putem vindeca și repara, atât pe noi înșine, cât și relațiile noastre. Bunica mea zicea mereu: «Noi nu suntem generația care aruncă ceva când se strică, ci cea care îl repară.»”

„Chiar și atunci când considerăm că o poveste de dragoste se termină, există cu adevărat un final? Sau iubirea își găsește mereu o cale de reluare?”

H.S.
„Cred că e imposibil să ai o iubire perfect sănătoasă până la sfârșitul vieții. E mai bine să o închei atunci când devine dăunătoare și-ți consumă sufletul. Adevărata cauză a unei despărțiri apare când intră în joc judecata sau dependența. Dacă sentimentul nu mai e sănătos, nu mai există nici iubire și respect, de aceea e corect să renunți la timp, înainte ca durerea să devină insuportabilă.”

U.T.A.
„Chiar și când totul pare încheiat, fiecare iubire rămâne nemuritoare – pentru că poveștile noastre despre dragoste încep mereu dintr-un unghi nou.”

„Dacă ați avea dreptul la un «ce-aș fi vrut», ce scenă sau moment ați schimba?”

H.S.
„Eu cred că Nilüfer ar fi trebuit, inițial, să-și vindece propria traumă, în loc să încerce să îi ajute pe Cihan și pe cei din jur. Din cauza traumelor ei, proiectează durerea asupra altora și îi face să se simtă vinovați. Chiar și familia și prietenii ei resimt asta. Deși intențiile îi sunt bune, așa ar trebui regândită acțiunea ei de «ajutor».”

U.T.A.
„Nu cred în sfaturi «fixe» – ascultarea, prezența și sprijinul necondiționat sunt mult mai valoroase. În dragoste, nu poți dicta cuiva exact ce să facă.”

„Spectatorii, ce lecții de viață pot extrage din povestea lor și credeți că acest serial a deschis un spațiu de vindecare?”

H.S.
„Cei care au trecut prin situații similare pot găsi lucruri pozitive sau lecții utile. Cine recunoaște în poveste un sentiment de «am dreptate», poate descoperi cum să asculte, să înțeleagă cealaltă parte și să-și corecteze propriile greșeli. Iar cine se simte dezechilibrat emoțional, poate conștientiza mai bine dinamica unei relații și nevoia de vindecare, chiar dacă nu decide să plece neapărat.”

U.T.A.
„Cu siguranță. Privind durerile celorlalți, ne îmbunătățim cu toții. Chiar dacă nu trăim direct acele experiențe, urmărirea poveștii le oferă spectatorilor o ocazie excelentă de a învăța despre relații.”

„Dacă i-ați imagina pe Nilüfer și Cihan ca două persoane obișnuite care s-ar întâlni în viața de zi cu zi, ce sfat le-ați da?”

H.S.
„I-aș spune Nilüfer: «Nu e rușinos să ceri ajutor – pune-ți limite.» Iar lui Cihan: «Mai întâi învață să te iubești pe tine însuți.»”

U.T.A.
„Orice sfat autentic vine din interiorul fiecăruia. Noi nu facem altceva decât să ascultăm, să fim alături și să le reamintim că merită să fie iubiți.”

„Pe ce emoții v-ați concentrat cel mai mult pentru a înțelege perspectiva personajului? Ați regăsit ceva din voi în acest proces?”

H.S.
„M-am focalizat pe lecțiile aduse de experiență, pe asumarea responsabilităților vieții și pe maturizarea emoțională. Am realizat că extremele – prea multe sau prea puține emoții – sunt cele care pot «îmbolnăvi» o relație, pentru că nimeni nu știe cum să le gestioneze. Am analizat ce declanșează aceste stări și cum îi fac să se simtă pe cei doi. Îmi pare rău că nu m-am întâlnit mai devreme cu mine însămi – poate totul ar fi fost diferit. Tocmai de aceea am descoperit atât de multe în mine :)”

U.T.A. (Ulaş Tuna Astepe):
Cihan e un om atât de familiar: fără posesii, modest, fără ambiții deșarte, dar cu o rană adâncă – un copil rănit. A crescut sub presiunea unui părinte exigent și nu crede că poate fi iubit dacă nu îndeplinește anumite condiții. Se auto-critică și se învinovățește fără încetare, și tot ce îi tem gravitatea îi devine realitate. Ne îndreptăm atenția către temerile personajului pentru că, în adâncul nostru, ne temem de același lucru.

„Dacă ați rezuma personajele voastre într-un singur cuvânt, care ar fi acela?”

• H.S. (Hazal Subași): „Vindecător rănit.”

• U.T.A.: (zâmbește) „Se ia extrem de în serios în a nu se lua prea în serios.”

„Care a fost scena care v-a impresionat cel mai mult când ați citit pentru prima dată scenariul?”

• H.S.: Sunt multe momente puternice, dar dacă trebuie să aleg unul, scena întâlnirii pe barcă cu tatăl ei, înainte de nuntă, mi s-a părut deosebit de emoționantă și am simțit o mare plăcere să o joc.

• U.T.A.: M-a captivat de la primele rânduri și fiecare secvență a ridicat ștacheta. Însă prima dată când m-am emoționat cu adevărat a fost în scena despărțirii de câinele Cio în primul episod. Până atunci nu realizasem ce înseamnă cu adevărat să-ți pierzi animalul de companie. Acum știu… Odihnește-te în pace, dragul meu.

Reflexii personale (U.T.A.)

„Viața e un amalgam al lucrurilor pe care le reprimăm. Am traversat o perioadă în care lucruri neînțelese au ieșit la iveală, și acest serial mi-a vorbit foarte mult atunci. Relațiile se construiesc pe straturi misterioase, iar cuvântul «toxic» e la fel de periculos precum cel de «periculos». Prefer să spun că e «nesănătos» – astfel putem vindeca, repara și noi înșine, și relațiile. Bunica îmi zicea mereu: «Suntem genul care repară, nu înlocuiește, când ceva se strică.»”

„Chiar și când o iubire pare că se termină cu adevărat, credeți că există un «sfârșit» definitiv sau iubirea renaște întotdeauna?”

• H.S.: Dacă o relaţie e sănătoasă, nu ar trebui să se sfârșească, însă dacă te rănește, poate e mai bine să o închei complet. Reluarea fără vindecare duce doar la iluzie și dependență.

• U.T.A.: Chiar dacă nu mai trăiește, fiecare iubire adevărată e nemuritoare. Orice poveste de dragoste merită să renască, altundeva.

„Dacă ați avea dreptul să schimbați un singur moment din poveste, care ar fi acela?”

• H.S.: Aș fi vrut ca Nilüfer, înainte de a încerca să-i vindece pe Cihan sau pe cei din jur, să se vindece pe sine. Din propria traumă, fără să vrea, aplică un «tratament» bazat pe adevăruri greșite, ceea ce duce la dezamăgiri. De pildă, când unchiul îi trimite poveștile lui Cihan fără să o anunțe, cuplul abia nespus fericit primește o lovitură dură: Cihan simte pentru prima dată cât de vulnerabil și neajutorat e, iar el nu-și dăduse seama de mândria lui excesivă.

• U.T.A.: Cred că aș tempera puțin dezbaterea despre copil, aș evita să fac din asta un subiect atât de mare.

„Ce lecții pot extrage spectatorii din viața lui Nilüfer și Cihan? Ați crede că serialul oferă un spațiu de vindecare pentru urmăritori?”

• H.S.: Poate inspira pe cineva să vadă situațiile de dinainte cu alți ochi, să-și asume propriile greșeli hoặc să-și dea seama că anumite sentimente instabile pot fi semnale de alarmă. Dacă e un spațiu de vindecare sau de despărțire, nu pot spune eu – depinde de persoană și de relație.

• U.T.A.: Cu siguranță. Din suferința altora învățăm compasiune. Chiar dacă nu ne s-ar întâmpla aceeași poveste, serialul ne oferă ocazia să scoatem învățăminte despre relații.

„Dacă i-ați întâlni în viața reală, ce sfat le-ați da lui Nilüfer și lui Cihan?”

• H.S.: I-aș spune Nilüfer—„Să ceri ajutor nu e un defect, ci un act de curaj. Lasă-ți încrederea deschisă.” Și lui Cihan—„Mai întâi învață să te iubești pe tine însuți.”

• U.T.A.: Nu aș oferi un sfat direct, ci i-aș asculta, i-aș însoți și i-aș asigura că, în orice situație, îi susțin necondiționat.

„Pe ce emoții v-ați centrat pentru a înțelege perspectiva personajului vostru? Ați regăsit momente din voi în acest proces?”

• H.S.: Nil e cineva care învață din experiențe, acceptă responsabilitățile vieții și se adaptează. Însă excesul de emoții l-a îmbolnăvit pentru că nu știa cum să le gestioneze. A fost un proces de confruntare cu cei ce i-au provocat acele sentimente. Mi-aș fi dorit să aibă mai devreme șansa de a-și găsi echilibrul – poate ar fi fost altfel. Mă regăsesc în multe dintre frământările lui.