Cu titlul complet Leyla:Hayat…Aşk…Adalet…, a debutat în forță în sezonul acesta. De ce spun asta? Vă explic imediat. În primul rând, primul episod este extrem de puternic: captivant, cu ritm alert, nu-ți pierde nicicând elementul de suspans și are tranziții foarte bune.
Într-o bună parte a episodului vedem cum se conturează povestea, martori fiind la copilăria protagonistei noastre, Leyla. Îl cunoaștem tot acolo și pe celălalt pilon al serialului, Nur – și, vai, ce impresie extraordinară face! Apropo de Leyla, am îndrăgit-o pe actrița care o joacă în copilărie! Dacă va continua în acest domeniu, sunt sigură că o așteaptă un viitor strălucit. Atitudinea ei ușor știutoare era departe de a fi enervantă, iar interpretarea, atât de dulce… un personaj care ți se pune direct la inimă.
Urmărindu-i experiențele, am realizat cât de traumatizantă poate fi o poveste în doar două ore. A fost cu adevărat impresionant. În special scena în care spune „Nur, nu pleca, mi-e frică!” m-a lovit puternic. Revenind la prezent, am adorat atmosfera serialului și potențialul pe care îl arată din punct de vedere al montajului și al construcției narative.
Sunt și bucuroasă că o vom vedea pe Cemre într-un asemenea rol. Alperen, tu rămâi mărul meu din ochi… chiar dacă, pentru a părea mai tânăr, pare puțin ciudat fără barbă și mustață… ne vom obișnui, ce să facem.
La primele scene cu Cino m-am întrebat dacă nu cumva vor avea o relație de tip frate‑soră, dar, din fericire, mi-am amintit curând. Dinamică lor de adulți, prima zi în care s‑au întâlnit etc. a fost grozavă, însă mi-ar plăcea să înțelegem mai bine ce fel de om e Civan: flirtează cu alte fete deși are iubită sau reacția lui are legătură cu faptul că Leyla îi pare cunoscută?
Am și niște preocupări etice în legătură cu asta, dar glumesc, bineînțeles… Știu că nu‑mi va dezamăgi Civan, am toată încrederea în el – chiar dacă îi mai spune uneori „mamă” duduii diavolului.
Vorbind de asta, sunt înnebunită să deslușesc ițele relațiilor din acea casă. Cine cui ce și cum, ce s‑a întâmplat, ce se întâmplă acum? Fiecare fir care se va dezlega va aduce o satisfacție imensă din punct de vedere al tensiunii și al emoției. Singura mea tristețe e legată de personajul Yiğit… Îl ador când e cald, blând, plin de compasiune, și versiunea aceasta îmi frânge inima.
Pe plan tehnic, pot spune că filmările și regia mi se par foarte bune. Îmi place să urmăresc o poveste bună și, în același timp, să mă bucur de imagini frumoase, peisaje spectaculoase. Îmi place tare mult și melodia principală a serialului, cea care revine deseori.
Chiar dacă nu m‑am dat peste cap pentru fiecare alegere de décor sau costume, am observat și câteva accente unice pentru anumite personaje. Pe scurt, Leyla e un proiect realizat cu grijă și care îți oferă mare plăcere la vizionare.
