Mi-a fost atât de dor să urmăresc pe micile noastre ecrane seriale care te fac să simți că a sosit primăvara! Bine ai venit, Bahar, anul acesta primăvara a venit puțin mai devreme, odată cu tine.
Regizoarea acestui serial care îți dă senzația de primăvară este Neslihan Yeşilyurt, iar scenariul îi aparține lui Ayşe Üzüm; totuși, serialul nostru este o adaptare după serialul sud‑coreean „Doctor Cha”. Deși avem numeroase producții de succes autentice precum „Aşk-ı Memnu”, „İstanbullu Gelin” sau „Yargı”, cred că ne descurcăm foarte bine și la adaptări: „Kuzey Güney”, „Suskunlar”, „Kavak Yelleri”, „Doktorlar” și multe altele sunt dovezi elocvente.
A adapta un serial pentru o altă piață, spre deosebire de aparențe, e un lucru anevoios. De pildă, dacă Bahar nu ar fi avut suficiente elemente familiare pentru publicul nostru, spectatorii nu ar fi reușit să empatizeze și să îmbrățișeze povestea. Bahar e o gospodină; în țara noastră sunt peste 10 milioane de femei care își dedică viața casei. Bahar are, aparent, o viață de familie fericită, cu doi copii și o soacră cu care locuiește sub același acoperiș. O boală bruscă o forțează să descopere fețe ale familiei sale pe care ar fi renunțat chiar la viață pentru ele… și personajul nostru parcă se trezește dintr-un somn adânc. Tineretea, cariera — toate au rămas în urmă, iar dedicarea ei exclusivă familiei reflectă povestea familiară a acelor aproape 10 milioane de gospodine din țara noastră.
Nu doar prin poveste, ci și prin calitatea imaginii și a unghiurilor de filmare, serialul nostru este un adevărat spectacol vizual. Bahar este un serial care merită vizionat chiar și doar pentru afiș. O scenă cu prim‑planuri asupra ochilor Demet Evgar — la fel de frumoși precum talentul ei actoricesc — a fost mai mult decât ne‑a fost dor să o vedem pe micul ecran. În plus, din decor și până la costume, s‑a creat un univers „Bahar” ireproșabil. Detaliul cu dulapurile din bucătărie pictate de Bahar în primul episod, care rămân neterminate din lipsa vopselei, a fost un indiciu subtil că, atunci când Bahar nu era acasă, casa nu‑i mai era cămin. Iar tranzițiile cu motive florale, atât de reprezentative pentru numele personajului, au adăugat o notă delicată serialului.
Când urmărești anumite seriale, ai impresia că intri într‑o altă lume. Decorurile sunt atât de realiste, personajele atât de sincere, încât îți dorești să petreci câteva zile acolo, să-ți petreci o parte din viață în acel univers, poate chiar să faci acolo o vacanță. M‑au fascinat mereu producțiile care te fac să percepi linia fină dintre ficțiune și realitate. O parte a minții mele știe că e doar ficțiune, dar simt că e cât se poate de real.
După rolul său memorabil din „Yargı” (Procurorul Pars), Mehmet Yılmaz Ak apare acum ca Dr. Timur, soțul personajului Bahar interpretat de Demet Evgar. Mai exact, soțul care refuză să‑i doneze un ficat soției. În timp ce urmăream primul episod, abia m‑am putut stăpâni să nu mă revolt când Timur a refuzat să o ajute. Aici ficțiunea și realitatea s‑au contopit complet pentru mine. Deși Pars era un procuror tensionat și egoist, era gata să‑i dea ficatul chiar și lui Yekta. Din păcate, Timur este tipul de bărbat pe care îl vedem în fiecare zi: centrat pe sine, zgârcit, infidel, dar, în exterior, modest, de succes și atent.
Antiteza rece a lui Timur este Evren. Dr. Evren Yalkın, interpretat de Buğra Gülsoy, este întruchiparea bunătății și a frumuseții în formă masculină. Sper ca viața să vă aducă mereu Evreni, nu Timuri.
În viață, prietenii și familia care ne susțin contează enorm. Prietena veche a lui Bahar, care a asistat la relația ei cu Timur, și prezența mamei lui Bahar împiedică singurătatea personajului și îi conferă alinare. Așa e și în realitate: poți face alegeri greșite, să-ți alegi un partener nepotrivit și să fii nefericită, dar știința că ai alături oameni care își doresc doar binele tău îți dă putere și te ridică la țărm. Pe lângă prietena Çağla (Elit Andaç Çam) și mama ei (Füsun Demirel), Bahar mai are doi copii: Aziz Uras (Demirhan Demircioğlu) și Umay (Alisa Sezen Sever). Faptul că ai un copil care te iubește necondiționat e un sentiment de nedescris. Chiar dacă m‑au amuzat câteva dintre nazurile adolescenților, mi‑au plăcut interacțiunile și scenele de familie cu Aziz Uras și Umay.
Sunt sigură că fiecare dintre noi cunoaște cel puțin o „Bahar”: femei care își pun întotdeauna familia pe primul plan… Noi, femeile, înghițim multe, ne gândim mai mult la binele celor dragi decât la al nostru, renunțăm la o vizită la salon, mergem la cumpărături, dar cumpărăm pentru alții, frumosul îl creăm în jurul nostru, înflorim ca niște flori pentru cei din jur, punem totul la punct, iar la cel mai mic incident — o cămașă uitată de călcat, o masă care nu le-a plăcut, un fir de praf pe masă — suntem din nou noi ținta reproșurilor. De parcă niciodată nu am adus vreo floare la viață…
Chiar și în avioane ni se spune să ne punem mai întâi nouă masca de oxigen și apoi copilului; a fi altruist până la uitarea de sine, ca Bahar, ne rănește. Uneori, e nevoie să fim egoiste, să trăim egoist. Pentru că restul lumii e puțin… egoist.
