Dintr-un promo poți să-ți faci o idee despre un serial. Ce face un promo? Face reclamă serialului, îi face o promisiune spectatorului. La baza promisiunii stă un conflict. Încă din primul trailer, Yaban Çiçekleri ne-a trimis semnale despre ce va fi povestea. După ce am urmărit prima etapă, mi-am confirmat impresiile: un fir narativ dezordonat, fără un conflict puternic. Se pare că echipa de producție a sesizat asta încă de la masa de lucru: în genericul serialului apar nu mai puțin de 9 scenariști. Nouă oameni n-au reușit să se înțeleagă asupra unui fir coerent. Eu nu am identificat un conflict clar în primul episod; dacă există, el rămâne ascuns pentru episodul al doilea. Voi încerca să analizez cauzele. Știm cu toții că un serial turcesc care începe prost la audiență rareori își mai revine; am văzut multe producții retrase rapid din grilă după un start slab.
Singurul motiv pentru care am urmărit Yaban Çiçekleri a fost implicarea Zeynep Günay, pe care o urmăresc de la „Benim Adım Gültepe”, „İstanbullu Gelin” și „Kulüp”. Ea figurează drept consultant creativ și a regizat primul episod. Deși promo-ul nu mi-a stârnit curiozitatea, am vrut să văd ce i-a atras atenția atât de mult din acest subiect. Recunosc că m-a dezamăgit structura primului episod: nici chiar Zeynep Günay nu a putut domoli sentimentul de haos. Aceasta e impresia mea sinceră.
Problema principală a Yaban Çiçekleri este lipsa unui conflict clar, generat de un dorință puternică a personajelor centrale și de obstacole definitorii. Ne vom urmări personajele principale, dar de ce? Simplu: fiecare personaj ar trebui să aibă un obiectiv — iar noi, spectatorii, să urmărim cum încearcă să-l atingă în ciuda piedicilor. Sau, în alternativa clasică, protagonistul fuge de ceva, iar tensiunea dramatică rezultă din distanța dintre el și acel pericol. În primul episod, nu ni s-a arătat ce vor Kılıç și Ela și ce-i împiedică să obțină ceea ce doresc. La final, nu avem niciun obiectiv clar. Se pare că adevăratul conflict e amânat pentru episodul al doilea — așa deduc din trailer. Episodul de debut e plin de introduceri și „amânări” tipice începuturilor turcești. Principalul motiv? Moartea lui Fevzi.
Când s-a terminat episodul, simțeam un gol: Ce nu a mers? Răspunsul meu: modul cum a fost tratată moartea lui Fevzi. Un șir lung de neconcordanțe:
-
Relația interzisă iese la iveală printr-un mesaj, deși nu s-a pus parolă telefonului și nu s-au șters mesajele vechi.
-
Fevzi „autorizează” inexplicabil nunta Bernei cu Kenan.
-
Apare, dintre întâmplare, un străin care asistă la tragedie.
-
Poliția nu găsește telefonul la fața locului.
-
Kılıç evită să-i spună Elei ce s-a întâmplat și ajunge la gesturi absurde, ca și când ar răpi-o.
Toate aceste elemente stridente sunt puse în scenariu pentru a justifica o moarte dramatică… deși catalizatorul real al poveștii trebuia să fie altceva. Ideea le-a plăcut scenariștilor, însă nu știm încă ce aport va avea acest eveniment la firul narativ principal. E, așa cum am spus, punctul de pornire al poveștii, dar tocmai aici scenariștii s-au încurcat și n-au atins conflictul esențial.
Care e conflictul?
Copiez din textul oficial de prezentare:
„Yaban Çiçekleri povestește lupta lui Kılıç și Ela, reuniți după o pierdere dureroasă, pentru a se confrunta cu adevărurile ascunse de-a lungul anilor și, în ciuda opoziției familiilor, pentru a-și revendica iubirea. Dar, umbrite de toate acestea, pot ei deschide o pagină curată? Va fi suficientă iubirea lor ca să învingă obstacolele din spate?”
Conflictul central, deci, se anunță a fi secretele familiei care i-au ținut departe timp de ani de zile. Întrebarea mea: trebuia să moară un personaj apropiat (Fevzi) ca să reia povestea de dragoste?
Privind de afară, pierderile și consecințele devin prea confuze dacă moartea e tratată ca un asasinat — nu omoară niciun acuzat vizibil, iar motivele rămân vagi. Întoarcerea Elei în oraș nu explică de ce așa, nu justifică credibil decizia scenariștilor. Dacă aș fi eu la scris, n-aș fi omorât-o pe personaj; aș fi găsit altă cale să reaprindă conflictul. Poate un deces natural al tatălui, un infarct, lăsând parte din moștenire lui Kılıç — și tot așa Ela ar fi fost nevoită să revină, iar povestea ar fi rămas credibilă. Cu cât serialul va trăi mai mult, cu atât voi urmări și utilitatea acestei morți în raport cu audiențele — pentru că cu ratinguri slabe e greu de mers mai departe.
Până una-alta, povestea rătăcește și nu poate concentra atenția pe personajele principale:
-
Ce își dorește Kılıç? Singurul lucru pe care l-am aflat e că vrea să deschidă un hotel cu Kenan — iar singurul obstacol spus este Fevzi. Ca spectator, de ce m-ar interesa un personaj care doar visează un hotel?
-
Ce dorește Ela? Trebuie o motivație clară pentru un conflict; nu am găsit-o în primul episod.
Singurul lucru rămas la final e un secret mascat: Kılıç vrea să ascundă adevărul. Întrebarea: mă va face asta să urmăresc episodul doi? Voi sta în fața ecranului întrebând-mă cum va păstra Kılıç această minciună, când „ordinarul” de pe trailer arată un asasinat deghizat în sinucidere? Și știți că scena de sinucidere nu m-a convins. Până la urmă, nici măcar nu știm ce își dorește cu adevărat Kılıç de la viață. Hangul e un mare mister: doar o taină de descoperit. Vom vedea, așadar, doi foști iubiți separați de un secret pe care Kılıç face tot posibilul să-l ascundă, iar spectatorii speră în izbânda lor — sau în căderea minciunilor. Presiunea secretului lor va reveni în fiecare episod, iar în plus se adaugă moștenirea și minciuna despre „sinucidere” spusă Elei. Acestea sunt firimiturile de conflict pe care le-am identificat. Dar să judecați voi: are, după primul episod, povestea un conflict puternic? Poate o iubire renaște din cenușă cu atâtea minciuni uriașe la mijloc?
