Serialul „Siyah Bere”, cu İlhan Şen și Özge Gürel în rolurile principale, a fost lansat săptămâna trecută pe platforma tabii. Personajul Volkan, care suferă de tulburare de stres posttraumatic, este greu de înțeles, deoarece aproape că nu are empatie. Özge Gürel și İlhan Şen spun că faptul că personajele lor sunt imperfecte i-a atras și mai mult spre acest proiect:
„Am făcut un proiect în care nu ne-am străduit să facem eroul simpatic.”
„Am făcut un proiect fără să încercăm să facem personajul principal plăcut”
Serialul „Siyah Bere”, cu İlhan Şen și Özge Gürel în rolurile principale, a fost lansat săptămâna trecută pe platforma tabii. Personajul Volkan, care suferă de tulburare de stres posttraumatic, este greu de înțeles, deoarece aproape că nu are empatie. Özge Gürel și İlhan Şen spun că faptul că personajele lor sunt imperfecte i-a atras și mai mult spre acest proiect:
„Am făcut un proiect în care nu ne-am străduit să facem eroul simpatic.”
Fără glume cu tancurile!
İlhan, filmai în Erzincan „Nunta demonilor”, dar deodată te-am văzut în „Siyah Bere”. Ce te-a determinat să treci imediat de la un proiect la altul, fără pauză?
İlhan Şen: Chiar când „Nunta demonilor” era pe sfârșite, a apărut „Siyah Bere”. Totul s-a petrecut repede, dar oricum aș fi ales acest proiect.
Pentru că e un proiect de acțiune? Joci cu tancuri, ca în copilărie…
İlhan Şen: N-am avut jocuri cu tancuri în copilărie. Nici nu știam exact ce este un tanc până să ajung pe platou. Avem o imagine vagă, dar realitatea e cu totul alta. Înăuntrul tancului sunt patru persoane: șoferul, încărcătorul, trăgătorul și comandantul. Toți sunt în spații foarte restrânse, pline de muniție, sisteme de protecție și camere. Unii oameni trăiesc luni de zile înăuntrul unui tanc. E o meserie foarte dură și disciplinată. Și noi am fost instruiți la Ministerul Apărării. Doar partea teoretică a durat trei zile – fără să atingem tancul! Pentru că acolo totul trebuie făcut corect și regulamentar. Nu e loc de greșeli.
Özge Gürel: „Nu l-am cunoscut niciodată pe İlhan înainte”
În prima scenă v-am văzut într-o ședință de terapie. Özge, a fost interesant să te vedem în rol de psiholog.
Özge Gürel: (râde) Și mie mi-a plăcut! Să nu explici, ci să-l faci pe celălalt să explice – a fost o experiență interesantă.
İlhan Şen: Dacă încep să o descriu pe Özge, nu mă mai opresc!
Özge, filmai în Azerbaidjan și ai acceptat „Siyah Bere” pe ultima sută de metri. Nu te vedeam într-un proiect de acțiune…
Özge Gürel: Nici eu nu mă vedeam. Îmi place să fiu implicată în proiect de la început, să-mi cunosc partenerul. Pe İlhan nu l-am cunoscut deloc.
İlhan Şen: Nici măcar nu ne văzusem înainte.
Özge Gürel: Toate proiectele mele au fost decizii de ultim moment, dar deși sunt o „last minute person”, nu-mi place asta. (râde) Când am primit scenariul, eram în zbor spre Baku. La coborâre trebuia să dau un răspuns, și am zis „Da”. Apoi am studiat scenariul în fiecare moment liber. Din Baku am zburat direct la Gaziantep, la filmări.
„Audiția este superputerea noastră”
Oya: Özge, ai multe scene cu telefonul. Mi-a amintit de un interviu cu Türkan Şoray, care povestea cum se uita cu dragoste spre un trepied, în lipsa unui partener.
Özge Gürel: Ce drăguț!
Oya: Cu cine vorbeai tu în acele scene?
İlhan Şen: Dă-mi voie să răspund eu. Să joci scene telefonice e foarte greu. De obicei primești replica de la cine e liber în regie, și nu e deloc actorie. Tu ești în joc, celălalt doar citește. Numai actorii înțeleg ce grea e o audiție. Nu ai partener de joc, dar trebuie să joci ca și cum ai avea. Özge a fost excelentă – o spun clar: excelentă.
Özge Gürel: Mă faci să roșesc. (râde) Eu ador audițiile. Îmi oferă libertate totală.
İlhan Şen: Și mie. Este superputerea noastră.
Özge Gürel: Majoritatea actorilor nu le plac. Dar eu vreau să dau audiții pentru fiecare rol, ca să-mi testez limitele. Nu e ceva personal dacă nu ești ales. În acest proiect am avut însă temeri: İlhan își filmase deja scenele, eu nu le văzusem. Nu știam tonul lui. A trebuit să intuiesc. Regizorul nostru, Yağız Alp Akaydın, ne-a ajutat mult. Dar în general, îmi place stilul de joc al lui İlhan – joacă fără să strige.
„Personajul principal e tancul”
Oya: Atât de multă acțiune, atâția bărbați – cum a fost?
İlhan Şen: Nu am mai avut un astfel de platou. În fiecare zi mergeam ca la o unitate militară reală. Respect, disciplină, soldați reali – te făceau să conștientizezi că faci parte din acel univers. Și în afara platoului rămâneai în acea stare.
Ai făcut armata?
İlhan Şen: Am făcut serviciu militar redus, dar în acest proiect am trăit tot. Îți mulțumesc…
„Personajul principal e trauma”
Oya: Serialul nu e doar despre acțiune. E și o poveste emoțională, profundă. Tema principală este trauma. Încă din primul episod se vede că Volkan suferă de tulburare de stres posttraumatic (PTSD).
İlhan Şen: Într-adevăr. Personajul meu, Volkan, a trăit lucruri pe care nici el nu le poate înțelege pe deplin. Este ca un cal de curse care merge constant înainte, fără să se uite înapoi. În momentul în care se oprește, începe să se destrame. De aceea are reacții dure, pare lipsit de empatie și e greu de înțeles. Dar nu e lipsit de emoții, ci e prizonier în ele. Trăiește vinovăție, furie reprimată, neputință… toate amestecate.
Özge Gürel: Mi s-a părut fascinant că, deși este personajul principal, nu încearcă deloc să fie plăcut publicului. Nu e eroul clasic. Nu vrea să cucerească simpatia, ci doar să supraviețuiască cu durerea lui. Asta m-a atras enorm la proiect. Nu căutăm perfecțiune, ci adevăr.
Oya: Exact, în multe proiecte personajul principal e construit ca un erou idealizat. Aici nu e cazul.
İlhan Şen: De fapt, aș spune că „personajul principal este trauma însăși”. Volkan, Defne, ceilalți – toți sunt doar moduri diferite de a reacționa la traumă. Unii fug, unii se închid, unii devin agresivi. Serialul nu are o structură clasică cu „bun” și „rău”. Are doar oameni care se luptă cu fantomele lor.
„Nu este un serial despre militari”
Oya: Deși acțiunea are loc într-un mediu militar, serialul nu este despre viața de armată.
Özge Gürel: Da, e foarte important de spus. De fapt, „Siyah Bere” nu este un serial militar. Nu este un proiect de propagandă, nu idealizează armata. Este despre oameni care, întâmplător, sunt militari. La fel cum Defne, personajul meu, este psiholog, dar serialul nu e despre psihologie.
İlhan Şen: Exact. Sunt doar decoruri. În centrul poveștii sunt emoțiile, rănile, conexiunile dintre oameni. Uniformele sunt acolo, dar nu conduc povestea. Povestea e condusă de ce e sub uniformă: un om rănit.
„Relația dintre Volkan și Defne nu e o poveste de dragoste clasică”
Oya: Publicul se așteaptă probabil ca Volkan și Defne să formeze un cuplu romantic. Este o astfel de evoluție?
Özge Gürel: Cred că relația lor merge dincolo de dragostea clasică. Este o legătură profundă, uneori conflictuală, alteori dureros de sinceră. Nu știu dacă va deveni dragoste, dar este ceva foarte intens între ei.
İlhan Şen: Eu cred că se leagă prin suferință. Fiecare vede în celălalt o parte din durerea proprie. Volkan e atât de închis în el, încât nu crede că mai poate iubi. Dar ceva din Defne îl atinge. Poate pentru că ea nu încearcă să-l repare, ci doar îl vede așa cum e.
Oya: Așadar, mai degrabă o conexiune existențială decât una romantică?
İlhan Şen: Da. Și dacă va deveni dragoste, va fi una care crește lent, prin confruntare și acceptare. Nu fluturi, nu romantism ieftin. Ci o iubire între doi oameni frânți.
„Frica de a nu fi înțeles”
Oya: Care este cea mai mare frică a personajelor voastre?
Özge Gürel: Pentru Defne, cred că este frica de a fi trasă în jos de suferința celorlalți. Are o empatie enormă, dar asta o consumă. Uneori nu știe unde se termină ceilalți și unde începe ea.
İlhan Şen: Pentru Volkan, este frica de a nu fi înțeles. De a fi perceput greșit, respins, abandonat. De aceea ridică ziduri. Pentru că, odată ce te deschizi, poți fi rănit.
„Toți purtăm o beretă neagră invizibilă”
Oya: Ce înseamnă titlul „Siyah Bere” (Bereta Neagră)?
İlhan Şen: Oficial, înseamnă o unitate specială de elită. Dar simbolic, bereta neagră e grea – e greutatea pe care o porți cu tine. Fiecare dintre noi are o „beretă neagră” invizibilă. O traumă, o povară, un trecut.
Özge Gürel: Da, pentru mine titlul reflectă exact ideea asta. Că fiecare om poartă o cicatrice pe care ceilalți nu o văd. Și unii învață să trăiască cu ea. Alții se prăbușesc. Iar alții găsesc oameni care le spun: „E ok, sunt aici.”
„Publicul a fost surprins: Nu e ce ne așteptam”
Oya: Cum a fost reacția publicului la primele episoade?
Özge Gürel: Multe persoane ne-au scris: „Am crezut că e un serial militar, dar m-a luat pe nepregătite. E profund, dureros, captivant.” Pentru mine, asta e cel mai valoros feedback – când oamenii se simt mișcați, chiar dacă nu pot explica de ce.
İlhan Şen: La fel. Am primit mesaje de la oameni care au spus: „Îl înțeleg pe Volkan, și eu sunt așa. Și eu am făcut terapie. Și eu am fost acolo.” Serialul nu e doar divertisment. Oferă și un spațiu în care unii se regăsesc, se simt mai puțin singuri.
„Yağız Alp Akaydın ne-a împins să fim sinceri”
Oya: Cum a fost lucrul cu regizorul Yağız Alp Akaydın?
Özge Gürel: A fost intens. Nu acceptă superficialitatea. Când simte că joci „din cap”, nu din inimă, te oprește. Uneori te provoacă, te scoate din zona de confort, dar apoi vezi că scena e vie, autentică.
İlhan Şen: Cu Yağız nu poți trișa. Te obligă să simți cu adevărat ce simte personajul. Mă bucur că am lucrat cu el, pentru că m-a făcut să fiu sincer pe ecran. Și publicul simte asta.
„Nevoia de povești reale”
Oya: Ce credeți că spune succesul serialului despre publicul din Turcia?
Özge Gürel: Că lumea s-a săturat de povești cosmetizate. Vrea personaje reale, conflicte reale. Chiar dacă doare. Oamenii nu mai vor doar distracție, vor sens.
İlhan Şen: Da, serialul nu e ușor. Nu are replici spectaculoase, muzică dramatică în exces, scene construite artificial. Dar tocmai pentru că e onest, atinge ceva profund.
„Defne m-a schimbat”
Oya: Ce v-a învățat acest proiect?
Özge Gürel: M-a învățat să ascult. Defne ascultă oamenii fără să-i judece, fără să-i repare. Am început și eu să fac asta. Să nu ofer imediat soluții, ci doar să fiu prezentă. E un dar rar.
İlhan Şen: Pentru mine, a fost o luptă cu fricile mele. Volkan e greu de jucat, te lasă gol după fiecare zi de filmare. Dar am învățat să fiu vulnerabil. Și să nu-mi fie rușine cu asta.
„Suntem doar la început”
Oya: Ce urmează pentru voi?
Özge Gürel: Vom vedea cum evoluează povestea. Sperăm că va continua și în sezonul 2. Mai sunt multe straturi de explorat la Defne.
İlhan Şen: Da, și la Volkan. Abia acum începem să-l cunoaștem cu adevărat. Dacă publicul va fi alături de noi, promitem o călătorie intensă.
„Durerea poate uni oamenii”
Oya: Dacă ar fi să rezumați serialul într-o frază, care ar fi?
Özge Gürel: „Durerea nu e o slăbiciune – e o punte spre celălalt.”
İlhan Şen: „Uneori, cel mai greu e să te ierți pe tine.”
