Deși titlul serialului nu sună bine pentru majoritatea dintre noi, tema principală este de fapt: Cine pe cine înșală? Cum? Înșelatul este doar un act fizic? Este vinovat cel care înșală sau cel care e înșelat? Sau cel care se lasă păcălit? Serialul oferă răspunsuri la nenumărate variante de astfel de întrebări.
Serialul Minciuni de familie, cu distribuția sa solidă și extinsă, se remarcă prin capacitatea de a ține publicul lipit de ecran. Da, ne atrage și ne leagă. Pentru că Tarık (Mustafa Uğurlu) și Güzide (Vahide Gördüm), despre care am crezut că s-au căsătorit din dragoste, de fapt s-au căsătorit pentru că s-au nimerit în acel moment. Și vedem că acei tineri care au fost păcăliți cândva, sunt înșelați acum de propriii lor copii adulți. Stați, că nu s-a terminat. Fratele înșală, Tarık înșală o altă femeie sub un alt nume. Așa-zisul prieten, domnul Oltan (Cem Bender), scrie cartea înșelatului! Ooo, e ca un concurs: care înșelăciune o depășește pe cealaltă?!
Unul dintre motivele pentru care serialul este atât de apreciat este faptul că telespectatorii se pot regăsi, fie în personaje, fie în cei din jurul lor. Se învârte în jurul unui lanț de greșeli. Și poate că, văzând aceste greșeli la personaje, oamenii vor deveni mai atenți. (Deși nu prea au reușit^^)
Relațiile dintre părinți și copii… Da, Oylum (Feyza Sevil Güngör) și Ozan (Yusuf Çim) sunt adulți. Dar fiecare dintre ei creează probleme total nelegate de meseriile părinților lor. În timp ce urmărești, îți vine să spui: „Nici nu merită să fie iubiți ca fii!” Înțeleg, nu-ți alegi părinții. Poți eșua în dragoste, se întâmplă. Dar să tot creezi probleme, să le ascunzi de familie — e pur și simplu înnebunitor. Problemele care ar putea fi rezolvate ajung pe străzi fără ieșire. Iar rănile provocate… și ele la pachet.
Güzide poate fi criticată pentru că e o mamă severă și autoritară. Tatăl — pentru relația sa interzisă și copilul rezultat din aceasta. Dar nimic din asta nu justifică faptul că cei doi copii continuă să creeze probleme și să-i rănească pe cei din jur. De exemplu, faptul că Oylum se îndrăgostește de un bărbat cunoscut în două zile, apoi începe o relație cu Tolga (Caner Şahin), iar mai târziu se îndrăgostește brusc de Behram (Aras Aydın) — nu e enervant?! Nu sunt singura care se enervează pe Oylum, nu-i așa??? Ah, ai zis „Tolga out, Behram in”? Ei bine, iată că încep urmăririle, bodyguarzii, restricțiile… problemele vin grămadă. Ne supărăm pe Behram? Da. Pentru că știa că el și Tolga se iubesc, că nu va iubi niciodată pe altcineva. A pus presiune pe Tolga de la început? Da, și a și folosit asta. Dar nu e vorba despre a căuta un vinovat… ci despre a nu lua decizii pripite. A nu acționa fără să gândești. Și despre a-ți asuma consecințele…
Cred că cel mai mult mă înfurie Oylum. Faptul că profită de cei care o iubesc, încăpățânarea ei, indecizia… toate astea la un loc o duc într-un punct fără ieșire. Mă supăr că nu i-a spus lui Güzide că e însărcinată. Că nu le-a cerut părerea părinților când a avut probleme legale. Oricum, cred că sunt prea anti-Oylum, să mergem mai departe…
Faptul că Güzide, la o vârstă înaintată, își asumă propriile sentimente, prietenia ei cu Nazan (Meltem Baytok), dincolo de relația de surori, abilitatea de a citi oamenii, onestitatea, atitudinea ei fermă și sprijinul constant pentru cei care au dreptate… Ei bine, Güzide e femeia aia de care zici: „Bravo, femeie, mergi mai departe!”
Să continuăm puțin cu Behram: e un exemplu tipic al celor care sunt gata să moară pentru dragoste. Deși îți vine să spui: „Cine ar iubi un Behram, măi frate…”, Aras Aydın joacă atât de bine încât n-ai cum să te superi pe el. Mai ales cum zice „Bak yaaaa” — direct la inimă! (Spune-mi că nu sunt singura care simte asta.)
Tolga, în ciuda reușitelor, a dragostei, a inimii lui bune, e tot un copil rănit de propriul tată. Faptul că Oltan e un om de afaceri bun și că își iubește fiul, dar nu o arată, e o altă problemă. Jos pălăria pentru eleganța lui Tolga! Cu excepția momentului când a prelungit povestea cu Selin doar din cauza unui impuls! Acolo chiar l-ați stricat pe băiat, dragilor scenariști…
De obicei, când sunt prea multe personaje, serialele se pierd în haos. Dar aici totul e altceva. Fiecare personaj are strălucirea lui, contribuția lui unică în poveste. Chiar și Yeşim (Asena Girişken), are propriile justificări. La urma urmei, e doar una dintre femeile înșelate. Punctul unde devine nedreaptă: când devine obsedată de bani. Dar și asta e o definiție perfectă pentru „Nu toți ne naștem cu noroc…”
Și în timp ce toate astea se întâmplă, Tarık zice: „Îmi iubesc soția.” Ne-am întors la început? Nu-i așa că vrei să-i spui: „Dacă o iubeai, de ce ai înșelat-o???” Pregătindu-ne să strigăm de bucurie, ajungem să plângem după proces, dragii mei…
Să vină episoade în care dreptatea va fi restabilită, iubirea va găsi iubire, cel iubit va fi cu cel care iubește, intriga nu se va opri; în care Mualla Dicleli (Nursel Köse) va aduce viață poveștii, ne va vorbi mereu despre nuntă și ne va duce la o nuntă plină de lume…
Odată cu sosirea mamei Dicleli, se pare că totul va deveni un adevărat festival. Și Behram a salvat-o din nou pe Oylum… Cu siguranță ne vom revedea!
